Spider-man a patruns in casa noastra din pasiunea Jasminei pentru desenele animate si nu cred sa fi ratat un film nou-lansat fara sa fim prezente in sala de cinema.

Ieri seara, in asteptarea noastra de-a intra in sala de cinema, Jasmine vine cu o cutie mare de floricele si cu un entuziasm dus pana la extrem.

Pentru ca aveam o curiozitate vadita nici nu am apucat sa pun intrebarea fireasca si …

– Mami uite! Pe afisul acela scrie ca pe 28 decembrie 2018 se lanseaza noul film:”Spider-Man: Into The Spider-Verse „!Mergem?! Mergem?! Te rooooggg….! Sunt in vacanta atunci si n-am teme!

• – Pai…

– Nici un „pai”! Ce crezi ca este un film pentru copii? Nu! Este un film pentru intreaga familie! Trebuie sa mergem sa-l vad pe Miles Morales! Trebuie! La scoala toti vorbesc doar despre filmul acesta! E o intreaga nebunie la mine in clasa!

Am oftat lung. Stiam ca nu aveam ce argument sa-i aduc si nici nu aveam de gand sa renunt la timpul petrecut impreuna cu ea. Chiar daca aveam o multime de treburi programate in acea perioada voiam sa ne acordam clipele acestea impreuna.

N-am apucat sa las un raspuns afirmativ pentru ca imediat Jasmine a inceput sa „turuie”.

• – Hai ca mai avem 15 minute pana incepe filmul. Ce spui, ne jucam?! Imagineaza-ti ca esti Spider-Man pentru o zi! Ce provocari crezi ca ai avea? Pe cine ai salva? Cum ai face-o?
• – Pai…
• – Iar „pai”?! Serios?! In seara aceasta in afara de „pai” mai avem alt cuvant in „dictionar”?
• – Uite, chiar nu stiu sincer ce sa-ti raspund la aceasta intrebare, insa stiu ca tu ai o suta de raspunsuri sa-mi dai, asa ca te ascult.

Cum ar fi daca as fi Spider-Man pentru o zi?!

• – Da. Eu, micul Spider-Man, in costumul acela cu o masca pe fata as putea sa-i salvez pe toti copii.
• – Sa-i salvezi pe toti copii? Dar de cine ? De ce? De ce ar avea nevoie copii sa fie salvati?
• – Zilele trecute la orele de educatie civica am discutat despre agresiunea din scoli, despre cum unii copii se cred superiori altora si le fura banii de „pachetel”din ghiozdan si daca nu-i dau ei de buna-voie atunci copii acestia ii bat. Eu, Spider-Man as face dreptate si nici un copil nu ar mai suferii din cauza violentei.
• – Crezi ca raspunsul la violenta este sa actionezi cu violenta?
• – Nuuuu. Aici intervin puterile mele de Spider-Man. I-as prinde in plasa mea magica si lipicioasa si in loc sa-si miste mainile si picioarele normal s-ar deplasa cu viteza melcului plictisit! Iti dai seama?! Sa-i vezi pe toti miscandu-se asa in „reluare”? Asa poate s-ar simtii si ei cum sunt copii pe care-i agreseaza. Si daca stau si ma gandesc bine, la a doua abatere le-as adauga o plasa micuta-micuta care sa actioneze cu un mecanism si care sa-i imobilizeze. Pentru ca stii si tu ca un Spider-Man nu poate sa fie in zece locuri odata. Plasa mea de paianjan este cea care o sa ma ajute! Si eu as fi exact ca si tine!
• – Pai sunt eu un Spider-man?!
• – Ma refeream la ideea aceea pe care mi-ai tot spus-o zilele acestea…aceea ca esti intr-o competitie la SuperBlog. As fi si eu un Super-Erou macar pentru o zi.
• – Hai, noteaza-ti data in telefon sa nu pierdem lansarea si sa intram la film. Si nu uita: „ce te face diferit, e ceea ce te face omul-paianjan!”
• – Uite vezi?! Asta este mama mea! Un Super-Erou in fiecare zi chiar si fara costumul lui Spider-Man! Apropo…costumul te-ar prinde destul de bine, dar fara masca pentru ca tu ai cel mai frumos zambet care nu trebuie ascuns.

Articol scris pentru ultima proba din SuperBlog 2018