SuperBlog

Category

Vacanta, Lacul de Smarald si peripetii pe patru roti

Vacanta pentru mine a insemnat mereu un traseu bine stabilit, cu locatii deosebite si zone pe care imi doresc sa le (re)vizitez. Intre vise si realitate intervin si mici aventuri sau derapaje de la planul in sine. Lacul de Smarald, vacanta si peripetii pe patru roti Nu toate calatoriile sunt asociate aventurilor pe patru roti pentru ca sunt o persoana foarte organizata. Imi place sa stiu exact unde ma duc si ce vreau sa vad in acea zona si de cele mai multe ori aleg locuri despre care citesc mult si ma documentez. Doar ca, uneori realitatea este diferita de imagini sau de vorbe scrise. In minivacanta de 1 mai...

Eu si Dodo – ea fierbinte, eu apetisanta… sau invers

O seara obisnuita dintr-o zi de mai, un zambet strengaresc si-o invitatie la o pizza au schimbat traseul monoton al vietii. Iulia, colega cea noua de la birou, ne-a facut o invitatie pentru a-si sarbatorii ziua de nastere. Majoritatea colegilor faceau cate o comanda pizza si un suc, eventual cateva prajituri si cam asta era „petrecerea” de la birou. Insa Iulia a vrut sa fie „altfel” si ne-a invitat la ea acasa . La o pizza Nu aveam nimic special de facut in acea zi asa incat am acceptat invitatia ei. Nu neaparat pentru ca-mi era cea mai simpatica colega si nici pentru ca-mi era foame de „crapam” (sau poate...

Casa AIA – prezentul meu pentru viitor

O seara linistita de primavara, un catel ratacit si o vorba spusa la intamplare, au schimbat zilele ce-au urmat, aproape intr-o fractiune de secunda. Andrei ma privea lung cu ochii aceia indragostiti si parca voia sa-mi spuna ceva. N-am insistat. M-am gandit ca oricum ceea ce avea sa-mi spuna o va face inevitabil si mai bine ma bucur de seara aceea de primavara in care parfumul florilor de cires imi zbura usor pe la tample. -Casa aceasta este din 1804! Arata inca bine. Ce spui daca ne-am muta si noi in casa noastra si n-am mai sta cu parintii? -In casa din 1804?! Andrei a zambit, m-a strans usor de...

Fericirea se imparte la doi…sau la trei!

„Succesul inseamna sa obtii ce-ti doresti. Fericirea inseamna sa-ti doresti ceea ce obtii” (Dale Carnegie) Sa ai succes intr-o lume in care totul se reduce la o afacere este o adevarata revelatie. Nu tot ceea ce poarta numele de „succes” este cumva primit „pe tava”. Pentru ca succesul si fericirea sa conlucreze este nevoie de multa implicare si devotament pentru ceea ce faci in viata. Fericirea vine din lucruri marunte Imi amintesc si acum cand s-au afisat notele la admiterea de la facultate. Tremuram toata. Si eu si mama si intreaga familie cautam pe listele acelea, prea sus puse pe un panou gri. Unii plangeau, altii strigau in gura mare:...

Cu si despre mica publicitate

Daca vorbim despre „mica publicitate” astazi ne referim la vanzari, oferte de munca, prestari servicii si chiar intalniri matrimoniale. Poate ca in prezent ziarul fizic nu mai prezinta acelasi interes ca in urma cu 20 de ani, dar cu siguranta anunturile au ramas la fel, dovada fiind prezenta lor atat de numeroasa. Este mai usor si mai facil, la doar un click-distanta sa gasesti casa sau terenul pe care-l cautai, sau sa faci rost rapid de  un instalator atunci cand nici vecina cea mai curioasa din bloc nu ti-a putut da vreo informatie palpabila. Cu si despre mica publicitate pe la 1890 Daca mi-as pune astazi intrebarea: „Cum ar fi...

Innapoi din viitor

Zumzetul albinelor si parfumul florilor de mai imi provoaca o stare de melacolie. In urma cu 20 ani smogul era atat de puternic incat abia mai reuseam sa respir. Cu fiecare zi simteam cum moare o parte din mine. Ne era teama sa deschidem ferestrele iar zgomotul de fond al masinilor din trafic devenise parte din decor. Cand am ajuns la munte era atat de linsite incat eu si Andrei am petrecut ore intregi incercand sa adormim. Linistea „asurzitoare” era atat de perfecta incat ne parea totul nefiresc. Astazi, la 20 de ani distanta simt si traiesc intr-un alt Univers. Unul in care zumzetul albinelor este simtita ca atunci cand...

O valiza carpita, „Ciresarii”, un bilet de tren si prima mea vacanta

Prima  mea vacanta cu toate amintirile prinse in colturi de pagini citite, scrisori, lacrimi de fericire si eu tremurand toata, incepea intr-o  dimineata de vara. O valiza micuta, carpita, era singura care-mi parea cunoscuta in gara aceea. Sosisem prima. Trebuia  sa fiu sigura ca plec in marea aventura a vietii mele de la 15 ani. Gara pustie devenea in scurt timp prea mica pentru grupul galagios de copii. Noi, „ciresarii”, cum ne placea pe atunci sa ne numim, plecam in prima vacanta. Aveam zeci de schite si planuri pe care urma sa le indeplinim pana la cele mai mici amanunte, iar „biblia” noastra se numea „Drum bun, Ciresari”. Prima mea...