„Dragoste la prima vedere, 
Cine-ar fi crezut? 
Sa iubesc cu atata putere, 
Ca la inceput…”

…fredonam si ma uitam prin sifonierul ticsit de haine. O multime de rochii elegante ma „strigau cu ardoare”, insa sufletul meu era cumva impartit intre ele. Nu voiam sa fiu prea exagerata, nu voiam sa fiu nici „stearsa”.

Tot sifonierul imi parea dintr-o data inabordabil.

Era prima intalnire si voiam sa fiu cea mai frumoasa.

***

Pe el l-am cunoscut la un „bal-caritabil”(mai mult o receptie) intr-o seara de iarna, un decembrie inghetat, in care eu tremuram in pantofii cei rosii de lac pe care-i consideram indispensabili tinutei.

Si pentru ca zapada si gheata de la intrarea nu erau deloc „prietenoase” cu patofii cei noi am alunecat fix in bratele lui.

Privirea lui patrunzatoare a topit pana si cele mai fine cristale de gheata din jur, iar restul oamenilor brusc au disparut din peisaj.

Inalt, brunet, cu ochi verzi de smarald, intr-o uniforma alba militara.

Restul nu-mi amintesc pentru ca aici s-a „rupt filmul”.

Ioana, gazda evenimentului, a venit in graba.

• -Ah, vad ca l-ai cunoscut pe fratele meu, Andrei!
• -Daca aterizarea mea fortata in bratele lui poate fi echivalentul cuvantului „a cunsocut..”?!
• -Da…pai Andrei fix cu aterizarile fortate se ocupa. Deci esti pe maini bune!
• „Dragoste la prima vedere, 
  Cine-ar fi crezut? 
  Sa iubesc cu atata putere, 
  Ca la inceput…”
• Melodia aceasta a fost cea care ne-a unit in minutul urmator cand Andrei m-a invitat la dans.
• Nu stiu cate alte melodii am mai dansat impreuna. Nu stiu nici macar cand a trecut intreaga noapte. Stiu doar ca la plecare mi-a strecurat un biletel in manusa pe care mi-a ridicat-o de jos.
• „Luni 21 decembrie, Cafeneaua Bob-de-Mac, ora 19”
• ***
• Si iata-ma in fata unui dulap ticsit de haine care brusc nu-mi mai plac. Probez de mai bine de doua ore rochii, pantaloni, sacouri si nimic nu se potriveste. Rochia albastra este prea serioasa, cea alba prea decoltata, cea verde prea scurta, cea neagra prea office, cea…
• Singurul care m-a facut sa iau ultima decizie a fost ceasul care arata ora de plecare iar eu eram in fata unui „munte” de haine probate.
• Intr-un final am ales o rochita neagra cu buline albe si-am plecat. Era o combinatie care ma facea sa fiu cumva serioasa, dar sa-mi dezvaluie putin si din caracterul meu „jucaus” sau mai bine spus: „nici prea-prea, nici foarte-foarte”.
• Azi parfumul lui il recunosc de la cativa metri distanta iar melodia aceea mi-o fredoneaza ori de cate ori pe fruntea mea zareste prea multe  grimase  sau o spranceana usor ridicata.
• Si-i zambesc larg si-l sarut ca in seara acelui decembrie inghetat.
• ***

Este iar decembrie, cativa ani distanta.

Aniversarea noastra si ma grabesc sa plec spre casa. Pe masuta de la intrare un bilet:

„Luni /Azi, 21 decembrie, cafeneaua Bob-de-Mac ora 19″

PS. Stiu ca data trecuta ai stat mai mult de doua ore in fata sifonierului sa alegi rochita potrivita. Am ales eu pentru tine ceva care sa se asorteze cu pantofii care te-au adus in bratele mele. Un colet este pe masa de toaleta. Te astept!”

Coletul era nedesfacut. Pe el scria cu litere mari Answear, iar rochita superba imi venea perfect. Era acea rochie pe care as fi ales-o si eu pentru aceasta intalnire.

Fredonam iar si iar …”dragoste la prima vedere…”

Articol scris pentru proba 24 SuperBlog2018