Asa cum bine ma cunoasteti sunt plecata hai-hui si in acest week-end, in loc sa stau locului si sa va scriu un articol dragut despre o carte, o cafea sau alte nimicuri.

Am ales o destinatie perfecta pentru o toamna calda si frumoasa, in Istanbul, m-am costumat in Hurem, am mancat baclavale si mi-am „incarcat bateriile” cu privelistea mirodeniilor din Bazarul Egiptean.

Pe drum priveam drumul si-mi faceam planurile pentru o alta calatorie.

Plecata hai-hui sunt chiar si cand sunt acasa…cu gandul!

Ma gandeam la genul acela de excursii personalizate despre care am citit ca le organizeaza cei de la Extreme Travel, la acel turism de aventura la care n-am participat niciodata in zecile mele de calatorii despre care v-am tot povestit pe blog.

Am vazut multe tari, orase, mari, ape, dar n-am fost niciodata in Etiopia sau Peru.

Nu stiu daca le-am considerat cumva inabordabile sau m-am temut putin de ceea ce-mi ofera acest tip de excursie.

Sunt insa ferm convinsa ca un circuit Etiopia ar fi palpitant si plin de adrenalina.

Acolo totul este dus pana la extrem: de la civilizatie la cultura, de la obiceiuri la modul cum se imbraca, de la simple imagini in compania unor animale pe care doar in fotografii le poti vedea in mod obisnuit si pana la clima aceea total diferita, de tot  ceea ce iese din tiparele normalului cu care suntem  in mod normal obisnuiti.

In mod normal imi „fac lectiile” cu ceea ce vreau sa fac sau sa vad intr-o zona in care n-am fost niciodata, insa aici m-as duce cumva cu „lectiile nefacute”.

Cred ca este atata mister in civilizatia aceasta si atata spirit de aventura incat i-as lasa pe cei de la Extreme Travel sa ma surprinda cu ideile lor despre intregul circuit care urmeaza sa fie facut.

De cele mai multe ori cand alegi o  astfel de tara pleci sa exporezi nu doar locuri sau oameni, pleci intr-o aventura in care te lasi surprins de tot ceea ce te inconjoara si vii cu sufletul plin de emotii, trairi, sentimente atat de unice si de puternice incat mult timp dupa ce te-ai intors acasa simti in nari mirosul locurilor pe care le-ai strabatut.

O experienta deosebita ar fi si Peru. Cred ca tot stilul acesta diferit de viata ma atrage si la o astfel de experienta.

N-am vazut niciodata o lama in realitate, nici macar intr-o gradina zoologica. Nici nu cred ca in Peru ele arata la fel ca cele tinute in captivitate.

Se spune despre lame ca sunt „verisoare” ale camilelor pe care le-am vazut in urma cu 8 ani in Tunisia (unde am si facut o calatorie prin desert) si ca sunt putin mai domesticite decat alte animale, foarte istete si foarte ascultatore.

Si daca tot vorbim de turismul de aventura, imi amintesc cat de frumoasa a fost excursia noastra prin Desetul Tunisiei si cat de palpitante erau acele circuite safari pe care le-am facut.

In dreapta nisip, in stanga nisip, in fata nisip…in spate cine sa se uite pentru ca totul era intr-un nor de nisip.

Am prins chiar si o furtuna de nisip de am crezu ca acolo vom ramane.

Palpitant, frumos, aventura!

Si pentru ca tot eram intrebata zilele trecute de ce tot plec asa de des le raspund aici curiosilor!

Asa ma simt plecata: intr-o continua aventura!

Articol scris pentru proba nr 10 SuperBlog2018