Prima  mea vacanta cu toate amintirile prinse in colturi de pagini citite, scrisori, lacrimi de fericire si eu tremurand toata, incepea intr-o  dimineata de vara.

O valiza micuta, carpita, era singura care-mi parea cunoscuta in gara aceea. Sosisem prima. Trebuia  sa fiu sigura ca plec in marea aventura a vietii mele de la 15 ani.

Gara pustie devenea in scurt timp prea mica pentru grupul galagios de copii.

Noi, „ciresarii”, cum ne placea pe atunci sa ne numim, plecam in prima vacanta. Aveam zeci de schite si planuri pe care urma sa le indeplinim pana la cele mai mici amanunte, iar „biblia” noastra se numea „Drum bun, Ciresari”.

Prima mea vacanta cu aventurile din Carpati

Ne castigasem dreptul la vacanta in vremea aceea prin notele mari obtinute la olimpiada de geografie. Eram toti pasionati si aveam fiecare valizele pline cu harti.

Eram acei pionieri care isi purtau la bereta insignele cu: „cel mai bun…” si ne consideram speciali pentru ca plecam in tabara de „orientare turistica”.

Nu existau telefoane mobile iar GPS-ul avea sa apara la ani-distanta.

Ne aveam pe noi si-un profesor pasionat de calatorii, care ne explica intr-un mod diferit geografia, prin calatorii, sau tabere, cum se numeau atunci singurele noastre vacante.

Aveam toti cate o busola mica iar profesorul era „mandru posesor” al unui  binoclu ruginit, prin care priveam toti, pe rand, ce ne explica cu atata ardoare.

De fiecare data era vorba de un circuit cultural, modalitatea lui de-a ne face sa iubim materia pe care ne-o preda.

Si noi il iubeam pe el! Era cel care ne-a pus in suflet, picatura cu picatura, dragostea pentru calatorii.

A legat frumos pasiunea sa de „Ciresarii” pe care toti o adoram, iar in vacanta aceea ne simteam  toti eroii celei mai frumoase aventuri.

Si aventura a prins contur…

Am ajuns in locatia destinata dupa cateva ore de mers cu trenul.

Cred ca va imaginati cum in mijlocul unei paduri ne astepta un „hotel de cinci stele”. Camera aceea cu paturi suprapuse era dintr-o data cea mai frumoasa camera de hotel, ia „Spa-ul” era la capatul holului unde aveam apa calda doar intre anumite ore.

Pentru noi, cel mai important era ca aveam dreptul la vacanta, un drept muncit, castigat si iubit pana la capat.

Aventuri cu lilieci, pesteri si noroi

Ziua cea mai speciala a fost cand am descoperit o micuta pestera si ne-am incapatanat sa o si vizitam. Doar eram „ciresarii” si nu puteam rata sa mai construim o harta cu care sa ne mandrim la intoarcerea din tabara.

Echipati pana in „maduva oaselor” cu sfori, carlige, busole, rucsacuri peticite si inimi brave, am mers in expeditie.

Andrei, caruia noi ii spuneam „Ursu”(dupa personajul din  carte) era mereu in fata. El era specialistul-speolog si incerca sa se impuna.

In ziua aceea era mai hotarat ca niciodata sa ne demonstreze cat de bine cunostea el totul, ne explica despre stalagmite si stalactite, despre cum se formeaza si cat de important era sa le simtim, mirosim, palpa si alte astfel de reguli, doar de el inventate.

Noi nu le-am simtit prea intens pentru ca Ursu a facut cunostinta cu doi lilieci si in urmatoarea secunda a fost salvat doar de noroiul care l-a acoperit complet. Nu-mi amintesc exact cum a gasit atat de repede iesirea din pestera, cert este ca in cateva secunde eram toti la iesirea din pestera.

Se spune ca prima dragoste nu se uita niciodata.

Eu pot spune doar ca dragostea pentru calatorii care ne-a insuflat-o profesorul nostru de geografie a ramas in sufletul nostru si acum la ani distanta.

Pentru mine au trecut 25 de ani de la prima vacanta.

Pentru cei care iubesc calatoriile alaturi de Christian Tour, au trecut 22 de ani de cand visele s-au transformat in realitati, iar vacantele au devenit amintiri speciale.

Iar cei care au petrecut o vacanta cu Christian Tour stiu exact cate amintiri au luat in valiza, cate fotografii au pastrat in suflet, dar mai ales cata fericire au putut surprinde.

„Calatoria este singurul lucru care se poate cumpara si te face mai bogat!” (Kruiser)

 De aceea Christian Tour susține Dreptul la vacanță!

Articol scris pentru proba 1 a competiției Spring Superblog 2019.