Cineva m-a intrebat zilele trecute” de ce?!” si „pentru ce?!” sau mai exact care a fost motivul pentru care m-am apucat de scris.

Am zambit si mi-am amintit cate aventuri am avut cu inceputul meu in blogosfera.

M-am apucat initial sa scriu din dorinta de-a pastra cumva amintiri, joaca, imagini frumoase, locuri pe care le-am vizitat, dar si mici peripetii pe care le aveam impreuna cu Jasmine.

Aventuri din Epoca de Piatra – asa erau numite mai in gluma mai in serios postarile mele.

Habar nu aveam ce insemana un articol cap-coada si sincer nici nu-mi pasa la acel moment.

Aveam senzatia ca scriu niste „bazaconii” pe care le citea doar Jasmine si se amuza de felul in care puneam fotografiile sau cuvintele alandala.

Adevarul  este ca lucrurile nu s-au schimbat nici acum prea mult si nu vreau sa ma „dau rotunda” ca sunt o mare bloggarita.

Meseria mea este la un pol diametral opus si daca scriu o fac din placere.

Aici simt ca pot spune ce vreau, cum vreau si cel mai important daca vreau.

Am inceput sa scriu pe un blog – subdomeniu (Blogspot) si aventura a inceput cu adevarat  cand o prietena din mediul online, Irina, pe care am cunoscut-o personal abia la un an distanta (desi locuiam in acelasi oras) a castigat un domeniu la un concurs.

Pentru ca blogul pe care ea scria in acel moment nu avea nevoie de alte modificari s-a oferit sa-mi cedeze acest premiu.

Nici in acest moment nu-mi dau seama de ce am fost aleasa eu?! Nu ma cunostea prea bine, nu avea vreo obligatie fata de mine iar eu am zis :”vreau si eu un blog cu domeniu” pentru ca asa auzisem eu ca „era la moda”.

Nu stiam nimic despre SEO, despre vizualizari sau despre „vizitatori unici pe luna” pentru ca eu nu urmarisem niciodata cine ma citeste sau daca ma citeste.

Cert este ca Platforma respectiva, la care ea castigase acel concurs, a acceptat  sa-mi ofere mie acest premiu.

M-au intrebat daca imi doresc ca blogul sa fie tip „domenii.ro„ sau „.com”.

Am ales la intamplare si mai mult de 5 luni n-am scris mai nimic pentru ca mi se parea ca am aparut din Epoca de Piatra in Secolul XXI, asa… dintr-o data.

Timpul a trecut, eu am continuat sa scriu pe Blogspot din comoditate, in timp ce blogul care avea domeniu propriu  ramasese cumva intr-un „colt’.

Apoi am inceput sa vorbesc cu Irina si ea m-a tot incurajat sa scriu si pe noul blog. Cu ajutorul ei reusem sa descopar lucruri mult mai frumoase.

M-am intors la Epoca de piatra

Cand lucrurile pareau sa intre in normal am sesizat ca blogul meu disparuse. Pur si simplu nu mai era.

Domeniul era „platit” de acel concurs pentru o perioada de un an.

Nu-mi spusese nimeni acest lucru, iar eu in naivitatea mea nici nu stiam ce insemana acest lucru. Evident ca-mi doream o prelungire domeniu pentru ca abia incepusem sa invat cum sa scriu pe un astfel de blog.

La capatul celelalt al „firului” nimeni nu era dispus sa ma consilieze sau sa-mi spuna unde trebuie sa platesc sau cat.

Si m-am intors la Epoca de Piatra…adica am ramas din nou cu vechiul meu blog de pe Blogspot.

Pana cand cineva mi-a atras atentia ca se poate si altfel, ca exista oameni care te pot ajuta, care iti pot indruma pasii, ca poti sa mergi innainte in blogosfera, chiar daca nu ai facut o facultate de jurnalism, ca poti scrie frumos, simplu, in stilul tau personal, ca nu ai nevoie de minciuni sau de „pupat dosuri” pentru a avea „vizualizari” sau „unici” cum le plac multora sa „ceara” la o eventualitate colaborare.

Acestea au fost aventurile mele din Epoca de Piatra si pentru povestirea acestora am fost provocata de SuperBlog 2018