Cartea de astazi: „Culorile uitarii”

Autor: Dr. Vasi Radulescu

Editura: Bookzone

Numar pagini: 240

Cu Dr. Vasi Radulescu „am facut cunostinta” intr-un mod putin atipic citind cateva fragmente din cartile sale. Am simtit ca rezonam si am vrut sa citesc mai mult. Nu stiu daca a fost asa prin prisma faptului ca amandoi suntem medici (poate si acesta a fost un punct de plecare) in momentul in care am ales de la Bookzone prima carte :”Draga inima”.

Despre "Draga inima" poti sa citesti aici!

Mi-a placut felul in care a pus pe hartie ganduri, emotii, trairi. Mi-a placut ideea de la care a plecat. Nu am simtit cartile ca fiind scrise pentru cei care stiu medicina ci pentru cei care vor sa-si deschida ochii pentru a vedea „culorile uitarii”.

M-a impresionat si modul in care au fost trimise cartile de la editura Bookzone; impreuna cu o scrisoare care parca voia cumva sa faca un „intro” spre ceea ce vei urma sa citesti.

„Culorile uitarii” de la  Bookzone

Si cum putea sa inceapa mai frumos aceasta incursiune in „Culorile uitarii” decat intr-un mod original si atipic?

„Nu uita sa uiti. Dar sa nu cumva sa uiti totul. Pastreaza in tine povestile care te definesc si te fac sa mergi inaninte. nu uita sa fii bun. Nu uita sa iubesti tot ce se desfasoara in jurul tau”.

Pentru ca „strangem in noi povesti cu nemiluita” si „ne place sa ramana ceva dupa noi” (…) „ne sperie uitarea mai mult decat ne sperie moartea”.

Cati dintre noi n-am vazut la un moment dat o parte din viata in alb si negru? Nu ma refer la ideea de viata si moarte, ci la un eveniment pe care atunci, in acel moment, l-am vazut asa, transant si ne-am dorit sa fie totul in „crampeie de stralucire”.

Cand ne gandim la memoria noastra o facem pentru a ne bucura de evenimentele frumoase pe care le-am petrecut alaturi de cei dragi si ne dorim sa scoatem cumva din „sertarele mintii” pe cele negative. Unori reusim, alteori doar incercam sau ne prefacem ca am uitat. Dar ce se intampla cand „uitam ceva ce n-am vrea sa fie uitat?!” Sau ce se intampla cand „uitam ceva din cauza unei boli”?

„Pierderea memoriei e cel mai trist lucru care se poate intampla in viata. Sa nu mai recunosti o casa, o persoana iubita, un drum, un peisaj, o carte, o mana, o privire. Sa nu mai recunsoti nimic. Sa te uiti spre cer si sa nu-ti mai pui nici o intrebare. Sa-ti dispara stelele din ochi.Sa-ti dispara bataile inimii. Sa-ti dispara respiratia. La revedere. Si universul merge innainte”.

Poate ca acest pasaj din carte surprinde cel mai bine ideea cartii. Poate ca asa o vad eu. Poate ca TU, cel (cea) care vei citii aceasta carte vei simtii ca rezonezi altfel, cu alt pasaj din aceasta carte. Poate ca TU te vei regasii in alta culoare si vei vedea altfel decat mine.