Sükösd-Bethlen – castelul in ruina te asteapta sa-ti spuna povestea!

De fapt nu Castelul Sükösd-Bethlen in sine iti spune povestea ci o batranica care sta in curte (ea avand si cheile) zambitoare, cu amintiri stiute din batrani.

Castelul este in prezent o ruina, pentru ca nimeni nu a vrut sa investeasca in el, desi batranica ne povesteste cum au venit „strainii” si au refacut intregul acoperis.

Am aflat cateva informatii referitoare la Castelul Sükösd-Bethlen pe care vi le impartasesc si voua!

Castelul a apartinut gofrului Sükösd, fiind construit in anul 1624, fiind un castel fortificat.

In 1694 Castelul este dat drept rasplata pentru meritele sale colonelului Samuel Bethlen- capitan al Scaunului de Mures.

Are loc un incendiu in anul 1848, cand mare parte din castel este afectata.Ulterior in 1904 Castelul si intregul domeniu trec la comunitatea locala (pana in prezent).

Pentru ca batranica ne-a spus ca suntem in siguranta daca urcam pana sus- chiar daca mi-am pus multe semne de intrebare si am fost extrem de ingrijorata aventurandu-ma pe scari, ne-am suit sa admiram privelistea.Cred ca ne-a venit putin curaj in momentul in care am vazut cum „zburdau” doi pusti de la o treapta la cealalta fara nici un fel de grija.

Urcand am putut observa o priveliste de basm. Totul parea „uitat” de toti si de toate!

Castelul Sükösd-Bethlen nu a fost o locuinta permanenta a colonelului Bethlen.A fost mai mult un loc al ofiterilor si personalului militar care erau in trecere.

Chiar daca are un aspect de Cetate mai mult decat de Castel am remarcat aceleasi modalitati de aparare: ferestre inguste prin care se puteau introduce armele, unghiuri obtuze spre inamic cu stilul acela de zidarie solida caracteristica.

In partea de vest a Castelului Sükösd-Bethlen erau spatii destinate intretinerii curtii, la etaj fiind zona de depozitare a alimentelor.

Nu am platit taxa de intrare pentru ca nu ni s-a cerut. Batranica care are grija de castel este incantata sa povesteasca despre istoria Castelului Sükösd-Bethlen.

Intreaga vizita dureaza jumatate de ora (cu povestile batranei si fotografii).