Prima mea vacanta cu toate amintirile prinse in colturi de pagini citite, scrisori, lacrimi de fericire si eu tremurand toata, incepea intr-o dimineata de vara. O valiza micuta, carpita, era singura care-mi parea cunoscuta in gara aceea. Sosisem prima. Trebuia sa fiu sigura ca plec in marea aventura a vietii mele de la 15 ani. Gara pustie devenea in scurt timp prea mica pentru grupul galagios de copii. Noi, „ciresarii”, cum ne placea pe atunci sa ne numim, plecam in prima vacanta. Aveam zeci de schite si planuri pe care urma sa le indeplinim pana la cele mai mici amanunte, iar „biblia” noastra se numea „Drum bun, Ciresari”. Prima mea...
O valiza carpita, „Ciresarii”, un bilet de tren si prima mea vacanta
