Vacanta pentru mine a insemnat mereu un traseu bine stabilit, cu locatii deosebite si zone pe care imi doresc sa le (re)vizitez.

Intre vise si realitate intervin si mici aventuri sau derapaje de la planul in sine.

Lacul de Smarald, vacanta si peripetii pe patru roti

Nu toate calatoriile sunt asociate aventurilor pe patru roti pentru ca sunt o persoana foarte organizata. Imi place sa stiu exact unde ma duc si ce vreau sa vad in acea zona si de cele mai multe ori aleg locuri despre care citesc mult si ma documentez.

Doar ca, uneori realitatea este diferita de imagini sau de vorbe scrise.

In minivacanta de 1 mai am ales un traseu in care voiam sa vizitez Cetatea Rupea, Lacul de Smarald, Castelul Bran, Sighisoara si …sincer in acest moment nici nu-mi mai amintesc exact pana unde se intindeau locatiile pe care voiam sa ajung, pentru ca vacanta noastra s-a incheiat in prima zi.

Soare, cald si primavara in toata splendoarea ei.

Eram chiar putin suparata pentru ca nu luasem si biciletele, dar pentru ca aveam un suport de biciclete care permitea doar plasarea a doua din trei (cate aveam noi nevoie) am renuntat la idee.

Eram intr-o fericire maxima, fotografii si peisaje de vis. Cetatea Rupea era atat de impunatoare si de superba incat uitasem sa reconfigurez traseul pe GPS si nici nu banuiam ce peripetii aveau sa urmeze.

Lacul de Smarald – splendoarea din fotografii sau aventuri pe patru roti pe drumuri uitate

Lacul de Smarald era obiectivul urmator si conform planurilor mele aveam sa ajungem in doar 20 de minute. Nu am citit prea multe amanunte despre drum si nici n-am luat in calcul ca la un moment dat vom parasii soseaua principala. Eram cumva convinsa ca ajungem cu masina chiar langa lac.

De altfel, in putinele articole pe care le citisem despre aceasta locatie nimeni nu a pus accentul pe drum.

Dupa indicatoare, trebuia sa trecem de Hoghiz si apoi direct Racos. Avem eu atunci si ideea de-a ajunge la Coloanele de Bazalt pe care le-am vazut abia la un an distanta, echipati corespunzator de data aceasta.

Dupa ce am parasit soseau principala drumul parea chiar bun. Este adevarat ca era un drum de tara, dar in prima parte a sa chiar nu parea sa ne propuna peripetii, asa ca am innaintat fara sa ne facem probleme.

Masina noastra, un Peugeot cu „garda joasa” cum imi tot spunea mereu Andrei, parea ca nu da semne de „nefericire”.

Ma uitam cum drumul incepea sa se deterioreze, dar in acelasi timp GPS-ul imi arata ca mai aveam doar 4 km si nu voiam sa renunt in nici un chip.

Andrei se uita la mine si parca ar fi vrut sa-mi spuna ca era indicat sa uitam de zona aceea, dar fericirea din ochii mei era prea mare si a tacut. Rau a facut!

Dupa Cetatea Rupea „il schimbasem” eu la volan pe Andrei pentru ca drumul parea mai lejer.

• -Iubita, crezi ca ai configurat bine GPS-ul? Nu pare un drum prea… si nici masini nu sunt in jur. De altfel parca nici „tipenie” de om nu vad pe aici.
• Nici n-a apucat sa termine de spus pentru ca in secunda urmatoare am vazut cum roata din dreapta a cazut intr-un sant. Nu se punea problema sa dau innainte-innapoi pentru ca roata era cu totul in sant, iar bara masinii deja se desprinsese in acel colt.

Peripetii pe patru roti sau pe langa

Ne-am invartit pe langa masina, ma tras, am ridicat. Nimic. Totul parea neclintit. Roata era cu totul in sant iar faptul ca acesta era ingust fix cat sa incapa roata in el si foarte adanc nu ne permitea sa miscam nimic. Noroc ca am avut un scut auto rezistent. Roata era bine, nu se rupsese nimic, deci sanse pentru noi pareau sa existe. Insa nu aveam cum sa ridicam masina singuri si pe acel drum nu trecea absolut nici o persoana.

Andrei a decis sa plece sa caute ajutoare in sat.

Nu mai aveam nici un chef de vacanta iar toate planificarile mele erau deja amintiri.

Nu avea nici un sens sa plec impreuna cu Andrei. Am ramas impreuna cu cea mica langa masina in timp ce Andrei a pornit la un drum lung si intortocheat pana la „cel mai apropiat sat”.

In zona nu era deloc semnal la telefon si cele 3 ore de asteptari m-au facut sa plang, sa rad, sa-mi imaginz tot felul de scenarii cu alte zeci de peripetii. Pentru ca sa treaca timpul am dat drumul la radio si singurul post pe care-l prindeam in acea zona era unul local.

Un magarus salveaza situatia, doar partial

Trei ore mai tarziu Andrei venea impreuna cu doi sateni si-un magarus. Imi vena sa rad si sa plang in acelasi timp. Cum putea un magarus asa de mic sa ne ajute si ce-o fi fost in mintea lor de-au venit „echipati” asa.

Cum au reusit ei sa scoata roata de acolo si cat ne-am mai invartit pe langa masina nu vreti sa aflati. Cert este ca dupa trei ore de muzica in pustietate si lumini aprinse, pe care am uitat sa le stingem din cauza stresului, bateria nu mai voia sa porneasca.

Au urmat alte ore de asteptari si cereri la Sfinti pana un alt  localnic a ajuns si ne-a „salvat”.

Aventura ramane, Lacul de Smarald l-am vazut anul urmator

Pentru ca ne-am invatat lectia si pentru ca nu voiam sa renuntam la obiectivele turistice pe care nu am reusit sa le vedem cu un an in urma, de data aceasta am plecat pregatiti.

Am cumparat un suport de biciclete nou de la  AutoGedal, iar masina am lasat-o la zona de liziera cu soseaua. Privelistea Lacului este absolut superba si merita sa ajungeti acolo.

Daca nu cumva sunteti posesori de masina SUV, atunci trebuie sa luati in calcul si bicicleta pentru portiunea de 2-3km care trebuie parcursa, sau sa-l parcurgeti pe jos.

Magazinul AutoGedal.ro iti face vacantele mai frumoase, avand o gama variata de produse speciale pentru calatorii, de la carlige de remorcare, cutii de porbagaje, suporturi de biciclete si accesorii, astfel incat vacanta voastra sa fie pe patru roti, dar fara peripetii.

Articol scris pentru Spring SuperBlog